Note de subsol

      Îți ia mâna când vă plimbați pe stradă, strângându-te la pieptul lui, uneori prea tare, dar așa e modul lui în care îți demonstrează ce simte. Iar tu, pășești alene pe borduri prăfuite. Ești fericită. Iar asta te-a transpus în vremea copilăriei, când te rușinai de orice privire furată de la piticul ce-ți plăcea pe-atunci. În acea seară te îmbujorai la orice atingere de trupuri.
      "Vocea-i mă zguduie", îți spune gândul când il privești sorbind țigara până la capăt; râzi când în difuzoare auzi doar o rumoare, încercând din răsputeri să-l întelegi...dar știi că mâine el tot va fi acolo. Râsu-i isteric ți se părea atât de ilar și fals la început, dar ai învățat să îl accepți.Sunt clipe în care îți imaginezi zgomotul acela sacadat...și zâmbești. Tu zâmbești.
      Mintea-i sclipitoare te străbate în zig-zag prin ochi tăioși,ce îți păreau nepământeni în lumina zilei..."Sunt galbeni", ți-ai zis într-o zi...și ți-ai oprit privirea în ei. Când e încurcat și concentrat, își trece palma peste ceafă, oferindu-ți prilej să-i admiri încheietura mâinii. Fotografiezi rapid liniile perfecte și greoaie, asupra cărora ți-ai oprit răsuflarea pentru prima dată. Palma lui dreaptă dezvăluie secrete de fiecare dată când vă despărțiți, reușind să cuprindă ambele tale mâini, amuzându-se tacit. Dar ție îți place...bărbatul de lângă tine e mai puternic; e stimulant, te ajută să evoluezi și îți e alături când tu nu îi ceri asta.
      Oscilăm în intervale de referință bine definite...iar când un punct din haosul de-afară ne atinge, fugim...fugiți. Oprindu-ne, realizăm că în fuga noastră nu am fost singuri, iar punctulețul a devenit mai mare și mult mai important în cinetica noastră. Și astfel, învațăm despre "cupluri".

poem sufletului meu

    Fiori in viscere ma cuprind de imi permit sa zabovesc pe amintirea pruncului..as indrazni chiar sa-l alin..dar nu e vrerea mea sa zdruncin linistea cea de mult asteptata.In suflete am ramas,iubind,tremurand la fiecare atingere de buze,oprindu-ne suflul la fiecare atingere de degete..Nu s-a pierdut nimic,poate doar trupu-i..
    Incinerata sa fiu si-am sa renasc din vasul de lut in care m-ar tranti uitarea..tu,copile,goneste-ma in vant si lasa-ma sa ma eliberez..tu,barbate,prinde-ma in plase si asterne-ma pe pamant..ajuta-ma!
    Bucura-te pentru el Lumina,copilul si-a dobandit alinarea in suflete golase si-si poate multiplica eul cu alte sentimente.Cerule,aduna norii asupra viselor mele si trimite trasnetul peste crestetul meu;voi accepta marea ca singura cale de salvare.
    Cu Poseidon ma voi razboi,din stramtoarea algelor voi evada iar paru-mi va acoperi trupul izgonit din valuri..pe tarm sa ma astepte nisip varsat din pletele omului,o piatra sa ne scrie legamantul si trupul sa ma ascunda de priviri..
    Fagaduieste-mi ca nu-ti vei revarsa dragostea peste mine!

in ploaie..

    Opreste-te pentru o clipa..si incearca sa asculti ploaia!Goleste-ti gandurile de truda si simte in porii tai fiecare picur ce loveste instinctiv asfaltul..nu te simti deja mai greu?mai dureros..?Dar in acelasi timp..nu esti mai fragil ca nicicand..?
    Vreau sa fug in agonia de dincolo de sticle..vreau sa gust candoarea siroaielor din ceruri..sa fiu libera,sa aleg..sa ma descopar!Cum simti ca esti adaptabil mediului lor?Cum te eliberezi de priviri aruncate peste umeri reci?..Pur si simplu.."stii"!
    Asa cum ploaia "stie","simte"..si-ti poate darui izbavirea dupa care tanjesti..daca ai sti sa asculti..Inting mana sa palpez natura..si pielea-mi vibreaza sub binecuvantarea norilor..ascult perfectiunea!

post scriptum

    Astazi am indraznit sa imi astern perdele peste trup..si pana sa te-ndemn sa mi le arunci nu mai e mult.Vreau sa respir cu tine acelasi vis difuz imprastiat in irisi albastrui,dar pentru prima oara recunosc..eu trebuie sa plec.M-am saturat de legaturi bolnavicioase,imi e scarba de spaimele trupesti ce ma domina atunci cand tu nu esti.Am obosit sa intorc mereu privirea atunci cand ma iubesti..sa te refuz,apoi sa-mi cer iertare ore-ntregi.Incearca sa-ntelegi,nu te abandonez..doar am nevoie de un loc in care sa evoluez.
    Nu vreau sa-ti cer sa vii cu mine,nu ai putea sa ma incurajezi!Chiar de ai vrea si chiar de ai indrazni a spune..privirea ta in cerul meu s-ar abandona,iar eu as inceta..Sa fiu chipul ce-ti deseneaza bucurii in buze si caldura-n soapte e tot ce imi doresc..mi-ai spune sa ne traim visarea si de restul sa nu imi amintesc..dar e in mine o lupta ce nu ma lasa sa te pretuiesc..
    Te voi privi dimineti in sir si voi rememora tot ceea ce-am trait..tu m-ai invatat sa nu regret nimic!De-aceea-ti scriu acest bilet..sa nu te stiu ca vrei sa ma opresc..si-ti spun pentru intaia oara..eu vreau sa ma astepti..
   
    PS:eu..te iubesc!

vicios..si dulce

    In mana mea se zdrobeste un vis..si in intuneric,chiar si eu devin mai pura!Nicicand n-am regretat cuvinte..chiar daca,in abuz de nebunie,apelez la cutia plina cu minciuni.Si-ncerc sa ma conving ca doare.Dar nici macar..nu-mi amintesc cum se simtea euforia de atunci..cum se dorea..nu era dor,nu era viata..era ranjetul diavolului in sunete hipnotizante.
    Viata??..e definitia infantil de iluzorie pe care o atribuim unui act atat de primitiv.Eu as fi vrut sa o numesc perdea..sau cortina..si noi sa ne jucam rolurile pe-o scena improvizata din mormane de gheata si flacari uriase..mereu actori,mereu in repetitii ca niste-ncepatori,cu tremur in voci si licariri in pupile,cu spasme trupesti si fiori de precipitat albastru!
    Am pasi mai lejer printre siluete marcate de glume permanente..am recunoaste un rol incurajat de vicii..am intra in actul II si ne-am trezi..am incerca din nou,reparand eroarea de comportament..sau am renunta la scenele nevoluptoase..caci scanteile s-au stins.
    Dar totusi..de ce nu putem renunta..la ceea ce nu ne face sa tresarim?sa tremuram de extaz?..in mana mea scobeste o aripa -ma transform in spuma unui pact tratat in foi si ignorat in viscere..

trivialul cotidian..

    Cu ura te privesc ei azi..mai ieri erai au tai..ochi multi ce azi te neaga,pleoape reci si pamantii sub insasi rasul soarelui..

    Ce ai facut de azi ramai uitat in coltul asta prafuit?Ce ai gresit incat de ieri ai incetat sa mai fii iubit..?

    "Nimic",vei spune de te-ar intreba zvacnind in vene patima.."Nimic" vei indrazni a cere privirilor de suflu ucigase.."nimic" ti-a mai ramas..

    Nimicul asta te  calauzeste insa de mii de clipe si te-a adus la jumatatea drumului de-al doilea..nimicul asta nu te bantuie de fel..si nici macar nu-ti aminteste ca exista!

    In sufletul tau insa..incolteste razbunarea!O simti cum iti preseaza tamplele la orice cotitura,dar strangi din dinti si mergi drept inainte!Nu are sens sa te opresti pentru a da frau pierzaniei!

    Iti promiti sa continui mai bine,sa-ti impingi limitele cat mai departe.."Oare nu noi ne impunem granite..?Daca e asa..de ce sa nu-mi trimit granita la orizont..?Da,vreau orizontul sa imi fie sfetnic..!Orizontul.."

    In tine infloreste puterea implinirii unei noi provocari..dar totul e pasibil..realizezi ca orizontul tau nu iti permite sa fii centrul lui..chiar observi ca..orizontul tau are colturi..da,si te ranesti in unghiuri drepte si obtuze..

    Si iarasi..iti amintesti de "nimic"..tantric nimic..absent si nepalpabil..spinos si incapsidat..

    Si ochii lor..si vocea lui..si rautatea lor..si indiferenta lui..

    "-Ce?"

..si tu..

    "-Nimic!"

fara imunizare!

       O torta in suflet s-a aprins si a inceput sa-mi arda miocardul!Dar macar acum pot sa simt!Mi-am hartuit visarea..?Mi-am injosit uitarea..?Mi-am murdarit iertarea..?
       Un infarct al sentimentelor si un portativ al pergamentelor..in urma a ramas regretul.."s-a stins un vis"..s-a stins brutal,cu spasme si tremuraturi..un soc prea rece pentru organismul cald!Letal!
       Si s-a golit paharul..dar s-a ticsit cu absenta dulcelui..cu ura ce ma despartea de clipe!Am sters in agonia de mai ieri..astazi,letargica,am sters din nou!Si-am sa mai sterg..curand!
       Tampit,nemernic..astazi l-am injurat!Da,e un rebut al sortii si nicicand nu va "invia".Astazi,cerneala mea a ramas neprihanita si-un ranjet imi cuprinde modiolul..
       Astazi,invat virusologie!

amalgam de javre!

       si il astept..si tind sa cred ca nu o sa mai vina..sunt fara vina..ce gand absurd iar m-a cuprins.un nod in gat, un nod la sfoara..si tot atatea plansete in jur!
      un crunt computer,o istovitoare poza zace-n desktopul uitat deschis.."inchide-te tampitule!"ingan lasciv..dar nu s-a stins..iar palma nu m-asculta nici acum!"inchide-l tu tampito!"
      strang pixu-n mana,macar de s-ar toci!o gheara sa-mi cuprinda scrisul..si sa imi franga gandul!
      musc din piele..urme de dinti ce duc durerea pe un trup ostenit de atunci..labila psihic,odioasa,fraiera si inca floare!expirata-n lumea asta prea absurda..o non-culoare!
      invata sa injure..dar nu mai poate cersi iertare!nu,nu vreau cuvinte potrivite,vreau un amalgam de javre!
      il vreau pe el..desi nu merita!ce e iubirea?-"un c***t",chiar el m-a invatat!deci nu iubesc..iar de o fac..sunt doar un colon afumat..ah,si sa nu uit,abandonat!
      tampita lacrima,iar mi-a mazgalit cerneala!