in ploaie..

    Opreste-te pentru o clipa..si incearca sa asculti ploaia!Goleste-ti gandurile de truda si simte in porii tai fiecare picur ce loveste instinctiv asfaltul..nu te simti deja mai greu?mai dureros..?Dar in acelasi timp..nu esti mai fragil ca nicicand..?
    Vreau sa fug in agonia de dincolo de sticle..vreau sa gust candoarea siroaielor din ceruri..sa fiu libera,sa aleg..sa ma descopar!Cum simti ca esti adaptabil mediului lor?Cum te eliberezi de priviri aruncate peste umeri reci?..Pur si simplu.."stii"!
    Asa cum ploaia "stie","simte"..si-ti poate darui izbavirea dupa care tanjesti..daca ai sti sa asculti..Inting mana sa palpez natura..si pielea-mi vibreaza sub binecuvantarea norilor..ascult perfectiunea!

post scriptum

    Astazi am indraznit sa imi astern perdele peste trup..si pana sa te-ndemn sa mi le arunci nu mai e mult.Vreau sa respir cu tine acelasi vis difuz imprastiat in irisi albastrui,dar pentru prima oara recunosc..eu trebuie sa plec.M-am saturat de legaturi bolnavicioase,imi e scarba de spaimele trupesti ce ma domina atunci cand tu nu esti.Am obosit sa intorc mereu privirea atunci cand ma iubesti..sa te refuz,apoi sa-mi cer iertare ore-ntregi.Incearca sa-ntelegi,nu te abandonez..doar am nevoie de un loc in care sa evoluez.
    Nu vreau sa-ti cer sa vii cu mine,nu ai putea sa ma incurajezi!Chiar de ai vrea si chiar de ai indrazni a spune..privirea ta in cerul meu s-ar abandona,iar eu as inceta..Sa fiu chipul ce-ti deseneaza bucurii in buze si caldura-n soapte e tot ce imi doresc..mi-ai spune sa ne traim visarea si de restul sa nu imi amintesc..dar e in mine o lupta ce nu ma lasa sa te pretuiesc..
    Te voi privi dimineti in sir si voi rememora tot ceea ce-am trait..tu m-ai invatat sa nu regret nimic!De-aceea-ti scriu acest bilet..sa nu te stiu ca vrei sa ma opresc..si-ti spun pentru intaia oara..eu vreau sa ma astepti..
   
    PS:eu..te iubesc!

vicios..si dulce

    In mana mea se zdrobeste un vis..si in intuneric,chiar si eu devin mai pura!Nicicand n-am regretat cuvinte..chiar daca,in abuz de nebunie,apelez la cutia plina cu minciuni.Si-ncerc sa ma conving ca doare.Dar nici macar..nu-mi amintesc cum se simtea euforia de atunci..cum se dorea..nu era dor,nu era viata..era ranjetul diavolului in sunete hipnotizante.
    Viata??..e definitia infantil de iluzorie pe care o atribuim unui act atat de primitiv.Eu as fi vrut sa o numesc perdea..sau cortina..si noi sa ne jucam rolurile pe-o scena improvizata din mormane de gheata si flacari uriase..mereu actori,mereu in repetitii ca niste-ncepatori,cu tremur in voci si licariri in pupile,cu spasme trupesti si fiori de precipitat albastru!
    Am pasi mai lejer printre siluete marcate de glume permanente..am recunoaste un rol incurajat de vicii..am intra in actul II si ne-am trezi..am incerca din nou,reparand eroarea de comportament..sau am renunta la scenele nevoluptoase..caci scanteile s-au stins.
    Dar totusi..de ce nu putem renunta..la ceea ce nu ne face sa tresarim?sa tremuram de extaz?..in mana mea scobeste o aripa -ma transform in spuma unui pact tratat in foi si ignorat in viscere..